Ma uit in jurul meu, zi de zi, ora de ora, si de multe ori vad oameni tristi, suparati, obositi, stresati, agitati.
Din pacate uitam lucrurile care intr-adevar conteaza in viata noastra si ne lasam coplesiti de griji mai mult sau mai putin trecatoare.
Poate ca stresul a devenit un nou stil de viata, insa eu refuz sa cred ca viata e mai mult gri decat roz. Refuz sa ignor acele lucruri marunte, care imi aduc zambetul pe fata ori de cate ori ma gandesc la ele.
Imi place sa ma bucur de zambetul unui copil, de o frunza cazuta pe alee, de sclipirea magica a Crisului Repede, de tot ceea ce in mod normal uitam sa vedem.
Va doresc sa priviti mereu jumatatea plina a paharului!!!
Se afișează postările cu eticheta ganduri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ganduri. Afișați toate postările
vineri, 3 octombrie 2008
miercuri, 27 august 2008
Lumea in alb si negru....
Tuturor ne place sa ne consideram ca fiind cei mai buni, cei mai frumosi, cei mai inteligenti, cei mai...cei.
Suntem obisnuiti, inca de mici, sa vedem lucrurile in alb si negru, in bine sau rau. Nu spun ca este neaparat ceva negativ acest lucru, dar consider ca nu suntem roboti, ca sa putem opera cu date atat de fixe.
De exemplu, daca vedem un copil caruia ii place sa arunce cu lucrurile pe jos, am putea avea tendinta de a spune ca este un copil rau (sau care face rele). Insa, in realitate, poate acel copil descopera forta gravitatiei. Poate il fascineaza faptul ca, indiferent cu ce ar arunca, obiectele tot jos ajung. Este ceva rau acest lucru?
Pe tema asta s-ar putea filosofa o saptamana intreaga, problema apare atunci cand trebuie sa punem in practica ceea ce teoretizam. Si aici intervin faimoasele paradigme. Pentru a intelege mai bine ce este aceea o paradigma, va recomand, sincer, sa cititi cartea lui Covey - Eficienta in 7 trepte.
Suntem obisnuiti, inca de mici, sa vedem lucrurile in alb si negru, in bine sau rau. Nu spun ca este neaparat ceva negativ acest lucru, dar consider ca nu suntem roboti, ca sa putem opera cu date atat de fixe.
De exemplu, daca vedem un copil caruia ii place sa arunce cu lucrurile pe jos, am putea avea tendinta de a spune ca este un copil rau (sau care face rele). Insa, in realitate, poate acel copil descopera forta gravitatiei. Poate il fascineaza faptul ca, indiferent cu ce ar arunca, obiectele tot jos ajung. Este ceva rau acest lucru?
Pe tema asta s-ar putea filosofa o saptamana intreaga, problema apare atunci cand trebuie sa punem in practica ceea ce teoretizam. Si aici intervin faimoasele paradigme. Pentru a intelege mai bine ce este aceea o paradigma, va recomand, sincer, sa cititi cartea lui Covey - Eficienta in 7 trepte.
luni, 18 august 2008
Un mic adevar
Imi faceam azi ordine printre multitudinea de foi si foicele, pe care le detin, cand am descoperit ceva. Este vorba despre un mic citat, daca il pot numi asa, al unui profesor din facultate.
Si acesta spune: De la imbecil la genial, cu totii suntem oameni normali.
Bineinteles ca, media populatiei sau marea majoritate se situeaza in normalitate. Problema apare atunci cand tindem mai mult sau mai putin spre o anumita extrema, daca ma intelegeti.
Si acesta spune: De la imbecil la genial, cu totii suntem oameni normali.
Bineinteles ca, media populatiei sau marea majoritate se situeaza in normalitate. Problema apare atunci cand tindem mai mult sau mai putin spre o anumita extrema, daca ma intelegeti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
